luni, 4 februarie 2008

Cerneala ...



Mici, triste mesaje ... ascunse cu o intelepciune aparte, printre paginile unei vechi carti. Pagini ce, intr-un sfarsit, vor cadea rupte pe un pamant rece. Insa nu inainte de a fi completate, cu o cerneala plina de durere si regrete... Completate cu povestea vietii mele.

Incet .. se vor umple paginile. Se va ajunge la sfarsitul cartii. Cerneala se va termina...Iar cartea va sta, uitata, intr-un colt de raft, alaturi de alte sute de carti fiecare scrise cu aceeasi amaraciune, regret ... sau dimpotriva, scrise cu o iluminare de care putini se bucura, si mici zambete in colt de pagina...

Usor .. lumina paginilor se va stinge. Randurile vor disparea. Paginile se vor goli, urmand sa fie umplute de o alta cerneala, de o alta poveste, de un alt sfarsit.

O carte nepretuita... ce nu poti sa o citesti decat o data.

3 comentarii:

Copila. Eu spunea...

uau.
marcant sfarsit.
imi place mult. e asa, trist..
:x:x:X

GuMa.VerDE spunea...

Pana se va termina cerneala..fiecare o sa'si traiasca fiecare zi ca si cand va fi ultima..sau poate nu..atunci viata o sa curga mai departe si nimic nu o sa mai conteze..

C0pilu' cu probleme spunea...

:X:X:X:X nu stiam ca scrii atat de bn:">....cat talent pe tn:X