Un orizont presarat cu tornade. Un munte nu destul de inalt, dar ighitit de nori negrii. Pasesc inauntru, intr-un vechi teatru, privind in jur pierdut. Oameni se strang in diferite camere si privesc filme gri. Merg, uitandu-ma sec la peretii galbeni. Ajung intr-o sala mare din tavanul careia cobora o scara. Mi-e frica sa ma catar. Inchid ochii si sunt sus. Pe un perete gol, o imagine seaca se tot repeta la nesfarsit. Sunt eu, singur pe un camp, mergand si zambind. Pe fundal se vad niste blocuri triste, goale, niste ruine. Cumva inchid ochii si ma aflu acum in fata liceului. Este iarna si intuneric, insa toti sunt in curte. O lumina calda emana de sub zapada. Sunt, inca o data, singur. Plutesc fulgi, dar nu doar atat. Plutesc suflete, pierdute. Sunt inca o data pe acel camp, insa acum nu singur, ci cu Ea. Imi zambeste si ma saruta. Ma ia de mana si intram in tornada.
Nu stiu cine e...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu